Urcând dealul Muscel, la punctul denumit „LA OBSERVATOR”, de la cei 550 m ai acestuia se va avea sub priviri întreaga
panoramã a orasului si a împrejurimilor sale.
De aici, se constatã cu usurintã cã cele trei râuri care îl înconjoarã, la nord râul Câmpinita, la est râul Doftana, iar la vest râul Prahova, au reusit sã modeleze terasa Câmpinei, transformând-o într-o platformã de formã triunghiularã, cu pante mai dulci ori mai abrupte.
Terasa Câmpinei, dominã cu circa 40 – 45 m vãile celor trei râuri care o delimiteazã. De oriunde ar veni, cu trenul sau cu automobilul, cãlãtorul va fi nevoit sã urce aceste pante pentru a putea pãtrunde în localitatea situatã la o altitudine medie de cca, 450 m (404 m la garã).
Aceastã pozitie geograficã a Câmpinei – de terasã a râului Prahova – cum se numeste din punct de vedere geomorfologic – a fost si este deosebit de favorabilã pentru dezvoltarea unei asezãri umane.
Situatã în zona colinarã din nordul Munteniei, ca un avanpost al subcarpatilor înaintea câmpiei, pe malul stâng al râului Prahova, la circa 1 km, de confluenta acestuia cu râul Doftana, ea este, pe drept cuvânt, consideratã o adevãratã poartã de intrare a Vãii Prahovei. Pozitia sa „strategicã” a fost si este una din conditiile deosebit de favorabile, ce au contribuit de-a lungul istoriei la dezvoltarea localitãtii.
Cum se va vedea mai departe, Valea Prahovei a facilitat dezvoltarea relatiilor comerciale, sociale si politice dintre Tara Româneascã, si Transilvania, dovedindu-se a fi drumul cel mai scurt dintre aceste douã provincii românesti. Prelungirea cãii ferate Bucuresti – Ploiesti pânã la Predeal în 1879, apoi în 1938 dublarea ei ca una din primele de acest fel din tarã (primul tronson Ploiesti – Câmpina chiar din 1906) dovedeste importanta traficului feroviar pe aceastã vale.
Dacã pânã la începutul secolului al XIX-lea valea era traversatã numai cu ajutorul cailor, iar uneori chiar cu carele pe plaiurile muntilor, acolo unde relieful o permitea, pe la 1845 – 1848 se va construi o sosea pe care puteau circula în voie postalioanele si cãrutele. Tot ea a fost si prima sosea din tarã asfaltatã, prin anii 1930 – 1932, actualul D.N. 1 sau Europa 60.
Iatã deci, câteva exemple care argumenteazã importanta traficului pe aceastã vale.
Situarea Câmpinei în zona de tranzitie dintre câmpie si munte, a favorizat de asemenea, de-a lungul veacurilor, schimburile de produse dintre asezãrile de la munte si cele de la câmpie. Terasa Câmpinei, modelatã cu mii si mii de ani în urmã, are avantajul cã este înconjuratã de o serie de dealuri, despre care putem spune cã au transformat-o într-o depresiune feritã de vânturile puternice care bat nestingherite în zona de câmpie.
Admirând panorama de-a lungul vãii Doftanei, privirea va fi atrasã de dealul Ciobul, care dominã, cu cei 618 m ai sãi, valea râului lângã care este situat.
În directia vest, paralel cu valea râului Prahova, se observã un lant de dealuri, dintre care se individualizeazã Pitigaia (634 m) iar privind spre nord, întâlnim vârful Poienii (672 m).
În zare, pe aceeasi directie, se vede crucea eroilor situatã pe dealul Gurga, ce dominã, cu cei 743 m ai sãi, orasul Breaza; iar în zilele însorite, în ultimul plan, apar muntii Bucegi cu crestele lor semete.
Dincolo de râul Câmpinita, spre nord si nord-est, se reliefeazã dealurile Cornului, dintre care vârful Voila detine suprematia, cu altitudinea de 675 m.
Toatã aceastã coroanã de dealuri ce protejeazã orasul, este îmbrãcatã cu pãduri de foioase si pãsuni, care-i conferã un pitoresc deosebit, asigurând totodatã localitãtii un climat favorabil.
Pentru a întãri cele afirmate mai sus, vom reda câteva fraze din amintirile dr. chimist C. Istrati (scrise acum aproximativa 90 de ani), una dintre marile personalitãti ale culturii românesti care au trãit la Câmpina:
„Dintre orãselele asezate pe frumoasele noastre coline, lângã râuri ce curg zgomotos, din apropiatele înãltimi ale Carpatilor, Câmpina avea douã daruri de seamã. Mai întâi, un climat dulce, cu aer curat, umezit si rãcorit de Bucegii ce se coboarã pe un pãmânt uscat si permeabil apãrat de Crivãt si alintat vara si iarna de razele aurii ale soarelui.
Încã din secolul al XVIII-lea, era recunoscutã ca statiune climatericã, cu deosebire pentru „cei slabi de piept”. Colinele din jur, sunt îmbrãcate cu îmbelsugate fâneturi, adevãrate covoare verzi, presãrate cu flori mirositoare. În oras, ca si în jur, nuci seculari, dãdeau o umbrã linistitã si impunãtoare, care ademeneau la povestit si odihnã.
Al doilea avantaj al Câmpinei, consta în acela cã dintre toate localitãtile de varã din colinele si muntii nostri, ea este singura asezatã la portile Bucurestiului. Iatã de ce, sunt vreo 25 de ani de când acest orãsel a devenit un cartier de varã al capitalei. Reputatia sa de orãsel linistit, vesel si sãnãtos, atrage pe foarte multi bucuresteni, de a-si petrece verile în aceste locuri atrãgãtoare”.*
Într-adevãr, temperatura medie multianualã a localitãtii este de +9,5oC; maxima pozitivã a verii a fost înregistratã în luna iulie cu o valoare de +37,1oC (5 iulie 2000) iar minima de -25,1oC, în luna ianuarie (23 ianuarie 1963). În ceea ce priveste regimul precipitatiilor, orasul se situeazã cu valori ce se înscriu între 500 – 780 mm/an.**
Fiind un oras cu un numãr foarte mare de zile senine si însorite, a fost ales de savantul H. Coandã, în colaborare cu Institutul Meteorologic, ca loc pentru constructia primei case experimentale încãlzite cu energie solarã, din tara noastrã. Rezultatele pozitive obtinute, au determinat construirea tot la Câmpina si a celei de-a doua case de acest tip. Toate aceste elemente, conferã localitãtii un climat favorabil, apreciat atât de localnici, cât si de vizitatori.
Terasa Câmpinei, pe care este situat orasul, se întinde pe o suprafatã de aproximativ 10 kmp, cu o formã, dupã cum se afirma, triunghiularã, platforma terasei având o usoarã înclinare pe directia nord-sud.
În zona superioarã ce se aflã în nordul localitãtii (461 m, la statia meteorologicã) sunt situate si se dezvoltã cartierele Voila si Câmpinita, iar la sud de acestea, centrul si platforma industrialã a orasului.
În legãturã cu zãcãmintele de petrol descoperite si valorificate în zona aferentã orasului Câmpina, considerãm cã este necesarã si o descriere succintã a alcãtuirii din punct de vedere geologic, a subsolului acestei zone.
Astfel, cca 80% din zona cu constructii a orasului are în subsol depozite sedimentare (apartinând miocenului), alcãtuite din straturi de marne si argile cu intercalatii de straturi de nisipuri si gresii, precum si cu depozite de sare si gipsuri.
Zona depozitelor de sare, este marcatã de prezenta dolinelor, în care s-au format lacurile: Pestelui, Bisericii si Curiacului, precum si existenta unor izvoare de apã sãratã pe flancurile de est si de vest ale terasei.
Din punct de vedere tectonic, formatiile miocene, formeazã un anticlinal, vizibil pe flancul vestic al terasei, în dreptul gãrii Câmpina.
Pe aliniamentul strãzilor Schelelor si Sondei, formatiile miocene vin în contact de-a lungul unui accident tectonic (rupturã) cu depozitele sedimentare ale pliocenului, care se dezvoltã la sud de acest accident, sub forma unui mare sinclinal.
Pliocenul este construit dintr-o succesiune de straturi nisipos – grezoase ce alterneazã cu straturi de marne, iar cãtre partea superioarã apar straturi masive de marne.
La sud de accidentul tectonic citat mai înainte si cunoscut sub denumirea de falia Câmpinei, straturile pliocene coboarã cãtre miazãzi cu înclinãri de circa 25 grade.
Zãcãmântul de petrol de la Câmpina este cantonat în nisipurile si gresiile pliocene (meotiene), de la contactul cu accidentul tectonic si pânã la cca 500 m, sud de acesta, unde petrolul vine în contact cu apa de sinclinal.
Pentru a ne face o idee asupra vârstei formatiilor geologice, care apar la suprafatã în zona Câmpinei, este suficient sã arãtãm cã, de la începutul miocenului si pânã la sfârsitul pliocenului s-au scurs cca 30 milioane de ani, iar stratul de pietris care constituie cuvertura formatiunilor pliocene si miocene s-a format în cca 2 milioane de ani.*
Pânza de apã freaticã a terasei, fiind situatã la micã adâncime (3-4 m) genereazã izvoare, cum sunt cele douã care izvorãsc pe flancurile terasei în cartierul Pãcuri spre Doftana sau spre Prahova. Cel mai cunoscut este însã cel situat lângã lacul Bisericii (Sipotul), atribuindu-i-se de cãtre locuitori, în trecut, calitãti curative pentru bolile de ochi,
Un alt izvor – având compozitie salinã si sulfuroasã cu proprietãti curative (azi dispãrut) – a fost cel de pe malul Prahovei, în zona denumitã Gahita, care acum un secol a transformat Câmpina într-o statiune balneoclimatericã datoritã lui Dumitru Hernia si dr. C. Istrati.
Dar cea mai frumoasã parte a orasului este situatã pe directia nord-est, spre Voila, unde se aflã si zona de agrement a localnicilor, denumitã „Fântâna cu ciresi”, îmbrãcatã cu pãduri de foioase, printre care se observã pâlcuri de conifere, populate cu veverite, poieni însorite cu covoare de iarbã, smãltuite cu flori. Aceastã zonã atât de pitoreascã nu putea sã scape ochiului de artist al celui care a fost pictorul Nicolae Grigorescu si care a trãit atâtia ani aici. Chiar unul din aceste luminisuri, poartã denumirea de „Poiana lui Grigorescu”, fiind preferatã de artist pentru pitorescul ei.
De pitorescul zonei Voila s-a simtit atras si printul D.B. Stirbey, cel care la 1870 devine proprietarul unic al mosiei Câmpina. Aici îsi construieste un mic castel, amenajeazã un parc si o sosea de acces. Azi acest castel si parcul înconjurãtor împreunã cu alte clãdiri noi, formeazã sediul unui sanatoriu de boli nervoase. De fapt, aceastã zonã a Voilei, formeazã un intrând în platoul Câmpinei si realizeazã legãtura acesteia cu relieful înconjurãtor.
Nu trebuie uitatã frumoasa si sãlbatica vale a Doftanei, care odatã cu constructia barajului si a lacului de acumulare de la Pãltinoasa, atrage atât turisti din Câmpina, cât si pe cei veniti din alte pãrti ale tãrii. Tot în apropierea Câmpinei se gãsesc bãile saline de la Telega, cunoscute în toatã tara pentru calitãtile lor curative. Datoritã conditiilor minunate de viatã, oferite de platoul-terasã al Câmpinei, zona orasului are o densitate de 1.357 locuitori/kmp, iar întreaga regiune (cu marile comune înconjurãtoare care polarizeazã în jurul orasului) are o densitate de peste 500 locuitori/kmp, fiind una dintre cele mai populate zone din tarã.
Orasul Câmpina, în afarã de pozitia sa deosebitã, mai are un avantaj, acela de a fi înconjurat de o centurã de comune mari, frumoase, si bogate, locuite de oameni harnici, priceputi si gospodari. Centura de comune „satelit” din jurul Câmpinei a furnizat si furnizeazã o bunã parte din forta de muncã angajatã a economiei câmpinene. Este o adevãratã plãcere sã vizitezi comune ca: Telega (6.666 locuitori), Brebu (7.765 locuitori), Cornu (4.500 locuitori), Provitele (4.923 locuitori) sau Bãnesti (5.723 locuitori) ori Poiana Câmpina (5.339 locuitori) pentru a nu mentiona decât pe cele din imediata apropiere a orasului. Aceste localitãti însumau aproximativ 35.000 locuitori, la nivelul anului 2002.*
O parte din acestia sunt urmasii vechilor petrolisti care astãzi au si alte profesiuni, ei fiind metalurgisti, tehnicieni, tesãtori, strungari, mecanici sau ingineri.
În toate aceste comune pot fi vãzute case mari, unele cu aspect de vilã înconjurate de flori si livezi, de pomi fructiferi. Se recomandã celor care viziteazã comuna Brebu, sã nu ocoleascã complexul arhitectural format din casã domneascã, din zidul de incintã, turnul de intrare si locasul de cult (azi muzeu) construite în timpul domniei lui Matei Basarab (cca anul 1650) încântat si el de pitorescul acestei regiuni.
Câmpina atrage ca un magnet, oferind zonei sale de influentã – acestui hinterland – locuri de muncã, magazine bine aprovizionate, cinematografe, teatre, case de culturã, scoli, plus diferite alte facilitãti ale vietii moderne. Numai asa se explicã marele numãr de navetisti (cca 20.000) care zilnic vin la Câmpina.
Conditiile oferite de pozitia orasului ca si a climei sale, au atras, în trecut, dar si în prezent, oameni din alte pãrti ale tãrii, bucurosi cã aceastã localitate le oferã conditii aproape ideale de viatã si muncã.
Din aceleasi motive, oameni de seamã ai neamului nostru cum ar fi: pictorul Nicolae Grigorescu, marele filolog si scriitor B.P. Hasdeu, ori savantul chimist C. Istrati – pentru a nu cita decât pe cei mai cunoscuti – s-au stabilit aici, gãsind la Câmpina, conditii favorabile de viatã si creatie, si imortalizând-o în lucrãrile lor, lãsând urmasilor opere nepieritoare inspirate de acest oras.
Dacã secole de-a rândul Câmpina, avantajatã de pozitia sa, a fost punct de vamã, în ultima parte a secolului al XIX-lea devine un cunoscut centru petrolifer, atât în tarã cât si peste hotare, datoritã bogãtiilor sale ascunse în adâncuri. O sutã de ani mai târziu, Câmpina s-a transformat într-un puternic nucleu al industriei si al stiintei, unde trãiesc, gândesc si muncesc aproximativ 38.758 de locuitori.*
Despre modul cum s-a dezvoltat, in cele mai vechi timpuri si pânã în zilele noastre, vom încerca sã o ilustrãm în paginile care urmeazã.
Acest imperativ a fãcut necesarã prezentarea cadrului general, geografic, geologic, economic si social, pentru a întelege mai bine si urmãri cu usurintã evolutia în timp a Câmpinei, pe drumul progresului si al civilizatiei umane.